Efectele incălzirii globale.
Experţii Grupului Interguvernamental asupra Evoluţiei Climei (GIEC) au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor încălzirii globale. Potrivit acestora, o încălzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global faţă de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ uriaş asupra tuturor regiunilor planetei.
Până în anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apă provocată de topirea gheţarilor, iar alţi 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradării si salinizării solului.
Seceta va afecta regiuni întinse din sudul Africii, America Latină, zona mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord.
Unele studii prezic spre exemplu ca pădurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu, antrenând pieirea unui număr uriaş de specii de animale si plante. Experţii spun că la fel s-a întâmplat acum 55 de milioane de ani, la sfarşitul Paleocenului, când o crştere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.
Pentru a se putea salva, speciile trebuie să se adapteze acestor schimbări sau să migreze odată cu zonele climatice. Acele specii care nu se pot adapta sau nu pot să migreze, riscă să dispară din cauza schimbărilor climatice din habitatul lor. De exemplu, speciile din zonele montane nu vor avea unde să se mute in zone mai înalte si mai reci ceea ce ar duce la dispariţia lor dacă acestea nu se vor adapta. O situaţie similara se va inregistra in regiunea Arcticş. Flora si fauna din zona nu se pot muta mai spre nord pentru a se feri de incălzirea globala şi riscă să dispară.
Valurile de căldura – consecinţă a încălzirii globale – implica unele riscuri pentru sănătatea populaţiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate.
Se cunoaşte că vremea caniculara poate creşte riscul de deces, îndeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic. Cea mai mare vulnerabilitate o au, în general persoanele din grupele de vârsta care depăşesc 65 de ani.
Canicula poate cauza de asemenea şi dezastre naturale. Aceasta poate produce incendii, sau poate intreţine incendiile de pădure provocate din neglijenţa omului. În acest caz sunt distruse suprafeţe insemnate de pădure (uneori, zeci de mii), punând, totodata, în pericol viaţa persoanelor aflate în apropiere. De asemenea, ele provoacă nori de fum care împiedica desfăşurarea în condiţii bune a transporturilor.
Prin impactul asupra producţiei de hrană, seceta poate avea efecte devastatoare asupra sănătăţii umane. Aceasta cu atat mai mult cu cât seceta este un fenomen cu frecvenţa mare în zone extinse din state în curs de dezvoltare, cu populaţie numeroasă.
Insuficienţa de hrană determină un nivel mai ridicat al mortalităţii, cauzată de o serie de afecţiuni, între care se deosebesc pelagra, anemia feripriva, hipocalcemia, hipomagnezia, conţinutul scăzut în macro- şi, mai ales, micronutrienti (vitamine, săruri minerale), dar şi slăbirea rezistenţei organismului faţă de factori patogeni.
Anemia, malnutriţia şi, respectiv, subnutriţia sunt efecte ale consumului inadecvat de hranşă. Aproximativ două miliarde de persoane din ţările în curs de dezvoltare sunt anemice, iar 1,1 miliarde de persoane din întreaga lume sunt malnutrite (UNPF, 2001). Frecvenţa subnutriţiei este, de asemenea, ridicată în multe regiuni ale lumii. Se estimează că numărul persoanelor subnutrite cronic era, în 1996-1998, de 792 de milioane de persoane, ceea ce reprezintă 18% din populaţia totală a regiunilor respective.
Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, până in 2050, emisia gazelor cu efect de seră să scadă de doua ori la nivel mondial şi de patru ori pentru ţările industrializate.
Există şi un scenariu optimist, conform căruia, până în 2100, temperatura va creşte cu 1,1 – 2,9 grade Celsius. Însă specialiştii consideră că e puţin probabil acest lucru, de vină fiind inerţia sistemelor ecologice si cantităţile de dioxid de carbon adunate în atmosfera de-a lungul ultimelor sute de ani.